Păcate nevinovate

Lasă-mi zborul și plutirea,
Nu-mi lua iubirea,
Fericirea să-mi fie izbăvirea
De păcate nevinovate!

Lasă rimele îmbrățișate să stea cuminți
În paginile scrise când ochii-mi cuminți
Au vărsat lacrimi fierbinți
Când m-am rugat 
Doar pentru sănătate
La îngeri,la Heruvimi, la sfinți.

Doamne, lasă razele de soare
Să intre pe fereastra mea
Când marea albastră freamătă
La fel ca inima-mi curată
Când dorul mă duce
Pe o planetă îndepărtată
Ca-n groapa pierzării să nu cad.

Lasă-mi Mirul de Nard
Ca să mă dau pe frunte
În clipele crunte de singurătate
Când nu-i lumină în miez de noapte
Pe cărările întortocheate spre Rai.

Nu mă lăsa fără grai, nici fără vedere,
Să sper și să visez, încă mai am putere,
Când pun seara capul pe pernă
Viața mi se pare frumoasă, nu ternă!

Autor - Crisastemis
Din Volumul -  Vise trădate