Păcate nevinovate

Lasă-mi zborul și plutirea,
Nu-mi lua iubirea!
Fericirea să-mi fie izbăvirea
De păcate nevinovate!

Lasă rimele îmbrățișate să stea cuminți
În paginile scrise când ochi-mi cuminți
Au vărsat lacrimi fierbinți
Când m-am rugat 
Doar pentru sănătate
La îngeri, la Heruvimi, la sfinți.

Doamne, lasă razele de soare
Să intre pe fereastra mea
Când marea albastră freamătă
La fel ca inima-mi curată
Când dorul mă duce
Pe o planetă îndepărtată
Ca-n groapa pierzării să nu cad.

Lasă-mi Mirul de Nard
Ca să mă dau pe frunte
În clipele crunte de singurătate
Când nu-i lumină în miez de noapte
Pe cărările întortocheate spre Rai.

Nu mă lăsa fără grai, nici fără vedere,
Să sper și să visez, încă mai am putere;
Când pun seara capul pe pernă
Viața mi se pare frumoasă, nu ternă!

Autor - Crisastemis
Din Volumul -  Vise trădate