Inimă, ești goală,
Ca o coală albă de hârtie
Pe care nu e scrisă nicio poezie,
De fiori de dragoste
Demult nu mai ești plină,
Ai scos tristețea de la naftalină.
În sufletu-ți nevinovat
Ai construit castele de nisip
Pe care furtunile vieții le-au distrus,
Eros te-a sedus și te-a abandonat
Când s-a apropiat prea mult de tine.
Ești goală,
Ca o casă construită pe ruine,
N-ai uși, nici ferestre,
Aștepți să-ți dea cineva de veste
Că fericirea se va întoarce
Ca să ai liniște și pace.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate
Ca o coală albă de hârtie
Pe care nu e scrisă nicio poezie,
De fiori de dragoste
Demult nu mai ești plină,
Ai scos tristețea de la naftalină.
În sufletu-ți nevinovat
Ai construit castele de nisip
Pe care furtunile vieții le-au distrus,
Eros te-a sedus și te-a abandonat
Când s-a apropiat prea mult de tine.
Ești goală,
Ca o casă construită pe ruine,
N-ai uși, nici ferestre,
Aștepți să-ți dea cineva de veste
Că fericirea se va întoarce
Ca să ai liniște și pace.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu