Ancorați în trecut

Încă, încă, mâna-mi stângă
Mângâie trupul tău de zeu,
Lacrimi calde de fericire
Ajung într-un heleșteu,
Nu prea departe de noi;

Încă suntem doi
Nebuni îndrăgostiți,
Neobosiți, nechibzuiți,
Sictiriți de vremea de afară,
În sufletele noastre e primăvară,
Dar frunza-n codru e cam rară;

Se-aude o chitară cum cântă
Când ploaia măruntă
Ne bate încet în geam,
Mă bucur că te am, că îți aparțin;
E dulce încă paharul cu vin
Din care bem însetați,
Ancorați fiind în trecut;

Vom adormi pe așternut
Din petale de flori
Ca să simțim mai mulți fiori,
Mâine în zori când ne vom trezi
Vom pune în caietul cu memorii
Aceste clipe de neuitat;

Încă ești un gentleman adevărat,
Nu mi-ai înșelat așteptările niciodat',
M-ai iubit întotdeauna anticipat,
Mă iubești așa cum am visat,
Din toată inima, cu sufletul curat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate