Nu-i așa?

Ți-am dăruit iubirea mea,
Mi-am pus inima în palma ta,
Și ai făcut ce-ai vrut cu ea,
Nu-i așa... ?

Ai fost floarea-mi de nu mă uita,
Pe buzele mele
A rămas pecetea buzelor tale
Cu gust de căpșuni și de migdale.

Ne-am umplut clipele goale cu bucurii,
Ca doi copii ne-am plimbat de mână
În fiecare seară cu lună de cleștar
Și stele ca boabele de mărgăritar.

Într-un tren marfar au rămas
Valizele noastre cu amintiri
Presărate cu parfum de trandafiri,
De tei și de levănțică;

Mai ceva ca o rândunică zburam
Când îți auzeam vocea sublimă
Șoptindu-mi la ureche
Că formăm o pereche de vis;

Ți-am scris, mi-ai scris mesaje și scrisori,
Ți-am trimis emoticoane,
Mi-ai trimis flori prin curier rapid
Când timpul insipid mă enerva.

M-ai iubit mult, nu-i așa?
Eu te-am divinizat ca pe un împărat
Venit din alte lumi,
M-ai ridicat pe culmi semețe,
Ți-am dat binețe orișicând;

M-ai văzut lăcrimând,
Te-am văzut suspinând,
Rând pe rând am trecut
Peste zeci de probleme,
Am rezolvat ecuații, teoreme;

Ca două bucăți de cremene
Când prima oară ne-am atins
Un foc puternic s-a aprins,
Cupidon în brațe ne-a cuprins
Și-n Hora Dragostei ne-am prins.

Te declar câștigător
În jocul nostru de amor!
Povestea noastră
Nu cred că se va sfârși vreodată,
Ești ca o icoană minunată
În sufletul meu curat pictată.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate