Niciodată

Nimeni nu mă poate opri
Din zborul printre galaxii!
Cu Dumnezeu alături mereu
Pot să trec peste tot ce este greu!

Nimeni nu-mi poate fura
Creierul sau inima,
Pot să scriu la nesfârșit
Poezii care ajung în sufletele calde;

Versuri ca niște diamante
Pot să pun pe foi
Când pițigoi și fufe
Caută prin gunoi trufe.

Nimeni niciodată
Nu-mi va opri
Plutirea nelimitată
Prin Infinit,
Sufletul mi-e liniștit,
Am tot ce mi-am dorit.

Fac ce vreau, nu am stăpâni,
Mă bucur de viață
De luni până luni,
Nu-mi pierd timpul
Stând de vorbă cu nebuni.

În mine e primăvară întotdeauna,
Sunt prietenă cu soarele, cu luna,
Cu stelele strălucitoare
Ce-mi luminează fiecare cărare
Spre fericire.

Dăruiesc iubire, primesc iubire însutit,
Mă plimb pe poteci de vise
De la răsărit până la asfințit
Când bezmeticii se chinuie
Să aprindă cu un chibrit învechit
Focul unei iubiri imaginare
Ce nu poate trece peste anumite hotare.

Rare, foarte rare,
Sunt persoanele binevoitoare
Care trăiesc frumos
Și se poartă cuviincios.

Trandafirii au spini,
Oamenii haini
Au în inimi mărăcini
Care distrug florile din jur,
Eu fac stânga-mprejur
Când văd că escrocii
Joacă meciuri tur-retur.

Niciodată
Nu-mi va fi inima îngenuncheată
De nimeni, de nimic,
Iau totul în glumă, ca pe mizilic,
Viața mea-i mișto,
Nu e copie la indigo, ca a altora!

Bunătatea mi-este infinită,
Răbdarea, fără limită,
Sunt plămădită din lut miraculos,
Nu mi se frânge niciun os
Când văd câte-un gelos sau o geloasă
Făcând câte-o mișcare periculoasă
Ca la o partidă de șah.

Mat... mat, e geamul deteriorat
Al sufletului întunecat
În care nu există decât ură
Fără granițe, fără măsură.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate