Focurile dragostei

De ieri nu mai sunt în așteptare,

Cineva mi-a dat în dar o floare 

Cu petale aurite,

Focurile dragostei nu mai sunt mocnite,

Flăcări albastre și roșii ard cu putere

În inimile îndrăgostiților

Care au dezlegat anumite mistere.

Păsări călătoare zboară în cârduri,

Se distrug bariere, se dărâmă ziduri,

Se rup sigilii de pe plicuri cu scrisori

În care sunt grupați în șir indian

Fiori de dor și fluturi multicolori.

Ploaia cade din cer picuri, picuri,

Nu-mi pierd timpul cu nimicuri,

Pun pe-o foaie imaculată câteva rânduri,

Sute de gânduri am în minte,

Dar nu prea găsesc cuvinte adecvate

Să-i mulțumesc lui Dumnezeu 

Pentru toate.

Inima-mi bate... sunt fericită că trăiesc!

Ca o rază de lumină

Am să strălucesc mai mult în fiecare zi,

Nu vor mai fi nori cenușii 

În lumea-mi de vis,

Nici în colțurile-mi minunate de Paradis!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Vise trădate