Lacrimile cerului

Plouă iar cu stropi de rouă
Peste aripile amândouă
Ale unui fluturaș poznaș;
Merii și perii s-au scuturat
Când a tunat și-a fulgerat.

Plouă sacadat,
Timpul în loc nu a stat vreodată,
Gura lumii ca o moară stricată
Niciodată nu se oprește,
Apă mării crește, crește,
Vauri uriașe se sparg de maluri,
Parcă nu mai există speranțe, idealuri.

Plouă printre ramuri de cais
Ca într-un vis amețitor,
Eros lipsește din decor,
Cerul e-acoperit
De un nor negru enervant.

Plouă ca-ntr-un spectacol fascinant
Peste o pictură a lui Rembrandt;
Ce peisaj mirobolant!
Aș vinde pe-un talant o tonă de durere
Și câteva litere de-o șchioapă
Ascunse într-o mapă cu poezii.

Plouă cu picuri argintii
Pe aleile pustii ce duc spre nicăieri,
Până mai ieri era soare
În ale inimilor hambare,
Acum e ceață peste tot,
Lacrimile cerului
Sunt mai mari de-un cot.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate