Vise trădate

Spațiu, timp, anotimp,
Vorbe multe goale
Care nu fac două parale,
Hale pline cu obiecte inutile,
Inimi sărace în sentimente,
Suflete urâte
Care provoacă suferințe brute
Unor suflete bune, curate,
Indiferență, lașitate,
Frică de moarte.

Ceruri pictate în culori reci,
Lacrimi seci căzute din ochi de zevzeci,
Tablouri fără rame, comedii, drame,
Actori și actrițe cu haine pestrițe,
Garofițe uscate, 

covoare de frunze moarte,

Trenuri deraiate, zboruri eșuate,
Vise trădate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Iubire cu adevărat

Pe câmpul cu maci și flori de mușețel
Aș vrea să stăm puțintel la soare
Când liniștea nu e apăsătoare
Și păsările călătoare
Zboară nestingherite prin văzduh.

Pe-un nor din puf de păpădie
Aș pluti într-o veselie
Cu tine iubite în dreapta mea
Să nu vină furtuna de nisip din Africa,
Sau frigul de la Polul Nord,
Căci nu vreau să se închidă
Nicio gară, niciun port sau aeroport!

O oră de sport pe zi amândoi de-am face
Te-aș învăța s-arunci cu ace cu gămălie
Într-o scăfârlie goală
Desenată pe-o coală argintie de hârtie,
Să uiți să folosești cuvântul "melancolie".

O mie de luni aș sta în umbra ta
Să îți păzesc spatele de lumea rea
Care vrea să îți răpună
Inima bună și sufletul minunat
În care există iubire cu adevărat.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Dulce balsam

Privirea ta,
Mare adâncă, mă scald în ea
Când focul iubirii arde tare
Și trupul nu mă doare
Căci te am, dulce balsam.

Inima ta, casă primitoare
În care mă adăpostesc
Pe viscol și pe ninsoare,
Razele de soare din sufletul tău
Îmi țin de cald mereu.

Brațele tale, non-stop deschise
M-așteaptă când mă trezesc din vise,
Ochii tăi, lumini aprinse,
Stele strălucitoare în nopțile amare.

Gura ta, căpșună coaptă,
Mă face să mă topesc dintr-o dată
Ca o înghețată de zmeură
Când vântul nu-mi șuieră pe la urechi.

Perechi de lacrimi de fericire am vărsat
Când viața mi te-a dat în dar
Ca pe o comoară, nu ca pe un trofeu
Iubirea sufletului meu!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Ca altădată

Iubește-mă cu, sau fără temei,
Presară parfum de tei
Pe trupu-mi de sirenă,
Strânge cu o clemă timpul
Ca să nu mai treacă,
Ține-mă oleacă în brațele-ți calde
Să văd străluciri de smaralde-n ochii tăi.

Dezbracă-mă de așteptări,
Îmbracă-mă în petale de flori,
Zăpăcește-mă cu tandre mângâieri,
Dă-mi sărutări repetate în această noapte
Când stelele-s aliniate pe bolta senină!

Rupe răul din rădăcină
Când inima-mi suspină de dorul tău,
Desenează un careu în care să stau
Ca să nu mă iau la ceartă 

Cu lumea toată
Când lupt pentru iubirea 

noastră nevinovată.

Iubește-mă ca altădată
Cu dragoste nebună nelimitată,
Lasă mândria la o parte,
Clopotul Fericirii bate cu putere,
Nu vreau să-ți spun Adio, 

Nici La revedere!

Nu mă pierde printre litere
Nici printre amintiri
Când scrii versuri 

Despre imposibile iubiri,
Știu că nu există trandafiri fără spini,
Că oameni buni sunt prea puțini.

Iubește-mi sufletul curat
În care te-am baricadat forțat,
Îmi ești prizonier pe viață,
Cu tine vreau să fiu în fiecare dimineață
Și când pun capul pe pernă seara, târziu.

Lasă-mă să-ți fiu tot ce dorești,
Du-mă în lumi împărătești,
Spune-mi că mă iubești
Cum mă iubeai demult,
Nu vreau să te gândești prea mult,
Am să tac și-am să ascult
Cum îți bate inima,
Căci știu că nu ai dăruit-o altcuiva!


Toate drepturile rezervate

© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Bilețele de amor

Mi-a bătut la ușă Norocul
După ce potopul tristeții a trecut,
Vraja fericirii n-a dispărut,
Drumul spre Paradis nu mai e abrupt.

Am găsit în pragul casei
Un buchet de speranțe
După ce am rupt câteva chitanțe
Pe care erau trecute restanțe
La examenele cu viața.

Dimineața,
Am primit câteva bilețele de amor
De la un înfocat admirator,
Raze de lumină au inundat
Sufletu-mi cald și curat.

Mi-a bătut la poarta inimii iubirea,
Strălucirea din ochii mei spune totul,
Negrul a devenit roz,
Mormane de moloz nu mai există
Decât pe-o pistă falsă, părăsită.

Toate drepturile rezervat
© Crisastemis

Din Volumul - Vise trădate
  

Dorințe

De-ai fi lacrimă de stea
Și-ai ajunge-n palma mea
Zi de zi te-aș săruta
Ca pe-o floare de nu-mă-uita.

De-ai fi râu care ar curge
Când cerul adesea plânge
În tine m-aș îmbăia
Ca în Marea Marmara.

De-ai fi luna ce răsare
Noaptea pe bolta mare
Nu mi-ar trebui nici apă, nici mâncare,
Aș privi ore în șir razele-ți strălucitoare.

De-ai fi tot ce nu mi-ai fost,
Bucurie fără cost,
Viața-mi ar avea un rost,
N-aș mai urî timpul anost.

Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Tot mereu

Iubire, aer curat, diamant neprelucrat,

Stai în sufletu-mi curat ca într-un palat
Lângă dorul mângâiat
De Dumnezeu, stăpânul meu.

Soare frumos
Ce-mi intri pe geamul cel mai luminos,
Cântec duios de mandolină
După care inima-mi nu mai suspină,
Rază de fericire sublimă;

Pe-un munte, nu pe-o colină urc
În fiecare zi și noapte
Căci îngeri buni îmi stau aproape
Tot mereu, ca și Eros micul zeu.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Există

Oglinzi vechi de cristal
Se sparg rând pe rând,
Un mugure fecund de fericire
Zboară pe o aripă albă de gând.

În lumea mea e liniște și pace,
Speranțe noi, ies ca puii din găoace,
Vântul tace, nu mai plouă
De-aseară de la ora nouă.

Un suflet cândva gol
S-a îmbrăcat c-o haină nouă,
O inimă nu mai e ruptă în două,
Nu mai există jumătăți de măsură.

Există povești despre dragoste și ură
Tone întregi în literatură,
Există cărți cu eseuri sau cu poezii
Care vor deveni-n curând maculatură.

Există cerneală, poleială,
Stropi de venin, pelin, picături de vin amar
Pe care le folosesc oamenii care merg
Pe drumul perpendicular cu uitarea.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Volum - Vise trădate

Un mic univers

Ce multe lalele și viorele

Au răsărit în grădina inimii mele!

Astăzi a plouat încetișor,

Dar am crezut că mor de frică,

Un pui de rândunică era să cadă

De pe o creangă șubredă de tei!

Din cauza unei vecine curioase

Stau uneori cu perdelele trase

La fereastra dinspre stradă,

Ochii mei blânzi nu vor să vadă

Răutate în nicio ogradă,

Fie ea mică sau mare!

Ce floare superbă de nu-mă-uita

Mi-a adus iubitul de ziua mea!

Eu i-am dat un pupic mic 

Pe gurița-i, fragă dulce

Ca să nu apuce să se culce

Până nu m-o îmbrățișa!

Ce  frumoasă este viața

Când nu ai griji sau probleme!

Timpul trece ca nebunul,

A trecut în grabă și taifunul,

S-a dus la Tropice

Să enerveze păsările exotice.

Ce multe diacritice am folosit

În poemele minunate
Pe care mintea mea le-a născocit!

De mii de ori m-am iscălit

Pe fiecare foaie pe care am clădit

Un mic univers, 

Scriind vers după vers.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Vise trădate

Ancorați în trecut

Încă, încă, mâna-mi stângă
Mângâie trupul tău de zeu,
Lacrimi calde de fericire
Ajung într-un heleșteu,
Nu prea departe de noi;

Încă suntem doi
Nebuni îndrăgostiți,
Neobosiți, nechibzuiți,
Sictiriți de vremea de afară,
În sufletele noastre e primăvară,
Dar frunza-n codru e cam rară;

Se-aude o chitară cum cântă
Când ploaia măruntă
Ne bate încet în geam,
Mă bucur că te am, că îți aparțin;
E dulce încă paharul cu vin
Din care bem însetați,
Ancorați fiind în trecut;

Vom adormi pe așternut
Din petale de flori
Ca să simțim mai mulți fiori,
Mâine în zori când ne vom trezi
Vom pune în caietul cu memorii
Aceste clipe de neuitat;

Încă ești un gentleman adevărat,
Nu mi-ai înșelat așteptările niciodat',
M-ai iubit întotdeauna anticipat,
Mă iubești așa cum am visat,
Din toată inima, cu sufletul curat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Povești inventate

Vise ucise, tâmple ninse,
Poeme de dor scrise în grabă,
O tarabă pe care găsești de toate,
Poame acre sau coapte,
Suflete zbuciumate,
Bucăți de inimi sfărâmate.

Vise trădate,
Bagaje de mână abandonate
În gări dezafectate,
Străzi întunecate, drumuri înfundate,
Sete de libertate, frică de moarte.

Examene de capacitate,
Raze de speranțe în gri pictate,
Trenuri deraiate, zboruri anulate,
Porți închise, ferestre mate,
Iubiri neadevărate, povești inventate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

  

Lacrimile cerului

Plouă iar cu stropi de rouă
Peste aripile amândouă
Ale unui fluturaș poznaș;
Merii și perii s-au scuturat
Când a tunat și-a fulgerat.

Plouă sacadat,
Timpul în loc nu a stat vreodată,
Gura lumii ca o moară stricată
Niciodată nu se oprește,
Apă mării crește, crește,
Vauri uriașe se sparg de maluri,
Parcă nu mai există speranțe, idealuri.

Plouă printre ramuri de cais
Ca într-un vis amețitor,
Eros lipsește din decor,
Cerul e-acoperit
De un nor negru enervant.

Plouă ca-ntr-un spectacol fascinant
Peste o pictură a lui Rembrandt;
Ce peisaj mirobolant!
Aș vinde pe-un talant o tonă de durere
Și câteva litere de-o șchioapă
Ascunse într-o mapă cu poezii.

Plouă cu picuri argintii
Pe aleile pustii ce duc spre nicăieri,
Până mai ieri era soare
În ale inimilor hambare,
Acum e ceață peste tot,
Lacrimile cerului
Sunt mai mari de-un cot.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Luptă pentru noi!

Iubește pentru amândoi
Să vezi cum e
Când nu mai există cântece
Pe care să dansezi
Și nimic în care să crezi.

Înrolează-te în armată,
Luptă pentru iubirea-mi curată
Pe care ai avut-o la picioare
În fiecare clipă
Nu doar când a fost sărbătoare.

Pune-ți sufletul mare la bătaie
Când simți că genunchii ți se înmoaie
Și ești ca o trestie care se îndoaie
Când bate vântul
Și se cutremură pământul.

Nu scoate scutul de apărare
Când tot trupul te doare,
Lasă dorul să te omoare
Căci pe mine m-a omorât pe jumătate.

Stai de vorbă cu Doamna Singurătate
În fiecare noapte, cum am stat și eu
Când pe zările întunecate nu erau stele
Și brațele mele
Nu aveau pe cine îmbrățișa.

Luptă pentru cauza ta, care este și a mea,
Nu îți acunde sentimentele după perdea,
Eu nu voi dispărea de pe planetă,
Aștept să-mi pui pe deget
O simplă, dar prețioasă verighetă.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Încearcă!

Încearcă să iei primul tren,
Sau să urci în prima 

barcă de salvare
Când te doare inima
Și cineva îți spune-o vorbă rea
În loc de o vorbă bună;

Încearcă să ajungi departe
În fiecare zi din săptămână,
Nu folosi nicio frână
Căci viața trece ca un fum,
Orice drum poate fi greu
Când vântul tristeții 

suflă tot mereu
Și e prea mare egoul tău;

Păreri de rău poate că ai
Când nu găsești cai cu aripi
Cu care să poți să zbori
Până dincolo de nori,
Sau când vezi că nu mai există
Poduri de iubire făcute din flori.

Încearcă să-ți pictezi 

prezentul în culori
Ca să poți supraviețui,
Să-ți poți făuri un viitor frumos,
Fii mărinimos, credincios,
Nu figurant sau pretențios,
Nici răutăcios sau lăudăros.

Caută cărarea dreaptă
Unde fericirea te așteaptă,
Păstrează-ți inima curată!
Fiecare faptă își are răsplată,
Orice judecată nedreaptă
Va fi penalizată de Dumnezeu;
Fii bun la suflet, 

E foarte ușor, nu greu!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Clipe nefericite

Deșert, nisip galben fierbinte
Ce sparge clepsidre de timp prăfuite,
Pași afundați în noroi
Când ploi albastre cad
Peste câte-un șirag lung de lacrimi;
Neștiință, neputință, patimi,
Streșini de cer de care-s agățate
Speranțe deșarte și vise trădate.
Mirese îndoliate, inimi îndurerate,
Suflete rupte ca niște buzunare
Care au fost adesea peticite,
Clipe nefericite, dureri înăbușite,
Suferințe brute, povești urâte.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Nu-i așa?

Ți-am dăruit iubirea mea,
Mi-am pus inima în palma ta,
Și ai făcut ce-ai vrut cu ea,
Nu-i așa... ?

Ai fost floarea-mi de nu mă uita,
Pe buzele mele
A rămas pecetea buzelor tale
Cu gust de căpșuni și de migdale.

Ne-am umplut clipele goale cu bucurii,
Ca doi copii ne-am plimbat de mână
În fiecare seară cu lună de cleștar
Și stele ca boabele de mărgăritar.

Într-un tren marfar au rămas
Valizele noastre cu amintiri
Presărate cu parfum de trandafiri,
De tei și de levănțică;

Mai ceva ca o rândunică zburam
Când îți auzeam vocea sublimă
Șoptindu-mi la ureche
Că formăm o pereche de vis;

Ți-am scris, mi-ai scris mesaje și scrisori,
Ți-am trimis emoticoane,
Mi-ai trimis flori prin curier rapid
Când timpul insipid mă enerva.

M-ai iubit mult, nu-i așa?
Eu te-am divinizat ca pe un împărat
Venit din alte lumi,
M-ai ridicat pe culmi semețe,
Ți-am dat binețe orișicând;

M-ai văzut lăcrimând,
Te-am văzut suspinând,
Rând pe rând am trecut
Peste zeci de probleme,
Am rezolvat ecuații, teoreme;

Ca două bucăți de cremene
Când prima oară ne-am atins
Un foc puternic s-a aprins,
Cupidon în brațe ne-a cuprins
Și-n Hora Dragostei ne-am prins.

Te declar câștigător
În jocul nostru de amor!
Povestea noastră
Nu cred că se va sfârși vreodată,
Ești ca o icoană minunată
În sufletul meu curat pictată.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Focurile dragostei

De ieri nu mai sunt în așteptare,

Cineva mi-a dat în dar o floare 

Cu petale aurite,

Focurile dragostei nu mai sunt mocnite,

Flăcări albastre și roșii ard cu putere

În inimile îndrăgostiților

Care au dezlegat anumite mistere.

Păsări călătoare zboară în cârduri,

Se distrug bariere, se dărâmă ziduri,

Se rup sigilii de pe plicuri cu scrisori

În care sunt grupați în șir indian

Fiori de dor și fluturi multicolori.

Ploaia cade din cer picuri, picuri,

Nu-mi pierd timpul cu nimicuri,

Pun pe-o foaie imaculată câteva rânduri,

Sute de gânduri am în minte,

Dar nu prea găsesc cuvinte adecvate

Să-i mulțumesc lui Dumnezeu 

Pentru toate.

Inima-mi bate... sunt fericită că trăiesc!

Ca o rază de lumină

Am să strălucesc mai mult în fiecare zi,

Nu vor mai fi nori cenușii 

În lumea-mi de vis,

Nici în colțurile-mi minunate de Paradis!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Vise trădate

Azi... da!

Azi mi-e dor mai mult ca niciodată
De-un chip frumos de pe o pânză pictată
Demult, într-o eră binecuvântată.
Cu inima-mi aglomerată
Ca o sală de ceremonii abia inaugurată,
Încerc să fac iar din iubire artă;
Cu mâna dreaptă aprind un bec
Ca să nu mă învârt în cerc
În caz că va veni taifunul
Și se vor stinge luminile din cer;
Cu mâna stângă deschid o poartă de fier
În spatele căreia se află Cupidon
Pe care am să-l pun să cânte la acordeon
Când zidurile de beton ale durerii 
Se vor dărâma.
Azi, da... ! Îmi prețuiesc viața
Mai mult ca oricând,
N-am să încetez 
Să scriu despre iubire nicicând!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Niciodată

Nimeni nu mă poate opri
Din zborul printre galaxii!
Cu Dumnezeu alături mereu
Pot să trec peste tot ce este greu!

Nimeni nu-mi poate fura
Creierul sau inima,
Pot să scriu la nesfârșit
Poezii care ajung în sufletele calde;

Versuri ca niște diamante
Pot să pun pe foi
Când pițigoi și fufe
Caută prin gunoi trufe.

Nimeni niciodată
Nu-mi va opri
Plutirea nelimitată
Prin Infinit,
Sufletul mi-e liniștit,
Am tot ce mi-am dorit.

Fac ce vreau, nu am stăpâni,
Mă bucur de viață
De luni până luni,
Nu-mi pierd timpul
Stând de vorbă cu nebuni.

În mine e primăvară întotdeauna,
Sunt prietenă cu soarele, cu luna,
Cu stelele strălucitoare
Ce-mi luminează fiecare cărare
Spre fericire.

Dăruiesc iubire, primesc iubire însutit,
Mă plimb pe poteci de vise
De la răsărit până la asfințit
Când bezmeticii se chinuie
Să aprindă cu un chibrit învechit
Focul unei iubiri imaginare
Ce nu poate trece peste anumite hotare.

Rare, foarte rare,
Sunt persoanele binevoitoare
Care trăiesc frumos
Și se poartă cuviincios.

Trandafirii au spini,
Oamenii haini
Au în inimi mărăcini
Care distrug florile din jur,
Eu fac stânga-mprejur
Când văd că escrocii
Joacă meciuri tur-retur.

Niciodată
Nu-mi va fi inima îngenuncheată
De nimeni, de nimic,
Iau totul în glumă, ca pe mizilic,
Viața mea-i mișto,
Nu e copie la indigo, ca a altora!

Bunătatea mi-este infinită,
Răbdarea, fără limită,
Sunt plămădită din lut miraculos,
Nu mi se frânge niciun os
Când văd câte-un gelos sau o geloasă
Făcând câte-o mișcare periculoasă
Ca la o partidă de șah.

Mat... mat, e geamul deteriorat
Al sufletului întunecat
În care nu există decât ură
Fără granițe, fără măsură.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Poate că da...

Cineva a hotărât de la-nceput așa,

Soarta unuia, să nu fie ca a altuia,

Oricum, drumul vieții, ușor sau greu,

Trebuie parcurs până la capăt mereu

Chiar și când apar furtuni instantaneu.

Poate că da... este perfect așa,

Să-și vadă fiecare lungul nasului

Și bârna groasă din ochi...

Nu e bine să faci rău nimănui,

Ce dai, o să primești,

Te bate Dumnezeu 

Când nici nu te gândești!

Poate că se vor mai naște

Oameni cu suflete curate

Care adoră cuvintele "dreptate, bunătate"

Și își iubesc aproapele necondiționat,

Poate că lumea nu va mai trăi în păcat!

.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Vise trădate

Când îngerii din cer coboară

Hai să adunăm flori de pe câmpie,

Să-i punem lângă parfumul de iasomie

În versurile din fiecare poezie,

Să ne bucure sufletele 

Mai mult de o mie de zile și nopți!

Zboară cu mine, știu că poți

Când bei doar Apă Vie, 

Nu vin din struguri copți;

Eros cântă la chitară,

Hai să urcăm pe-a fericirii scară

Când îngerii din cer coboară!

Hai să ne legăm viitorul

De fiorul pe care îl dă iubirea,

Plutirea să ne fie lină prin Infinit,

Să avem parte de tot ce ne-am dorit!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Vise trădate

Parfum de fericire

Ce Lună frumoasă
Văd de pe casă
Când noaptea se lasă!
Îmi pun rochia de mireasă
Și dansez printre stele,
Ca-n visele mele de demult.

Ce minunat e cerul albastru
Când calul fără căpăstru
Înhămat la Carul Mare
Trece printre virgulele
Și semnele de mirare
Din poezioara mea!

Ce ușoară mi se pare viața
Când văd lumina zilei dimineața,
Mă bucur că nu mă doare inima,
Că nu există răutate în ea!

Câte cântece divine
Se aud din depărtare
Când soarele dintre nori răsare
Și Universul prinde culoare!

Ce inimă mare are Dumnezeu
Care are grijă de sufletul meu bun!
Ce parfum superb are Fericirea!
Ce dulce e vinul pocăinței
Care aduce Mântuirea!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Ești goală...

Inimă, ești goală,
Ca o coală albă de hârtie
Pe care nu e scrisă nicio poezie,
De fiori de dragoste
Demult nu mai ești plină,
Ai scos tristețea de la naftalină.

În sufletu-ți nevinovat
Ai construit castele de nisip
Pe care furtunile vieții le-au distrus,
Eros te-a sedus și te-a abandonat
Când s-a apropiat prea mult de tine.

Ești goală, 
Ca o casă construită pe ruine,
N-ai uși, nici ferestre,
Aștepți să-ți dea cineva de veste
Că fericirea se va întoarce
Ca să ai liniște și pace.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Decepții

Intersecții, decepții,
Drumuri drepte sau întortocheate,
Sete de fericire și de libertate,
Ferestre închise, porți ferecate,
Inimi pline de răutate,
Suflete pătate de noroiul urii.

Răutatea întruchipată
Într-o femeie urâtă ca Muma Pădurii,
Lacrimi acre ca strugurii necopți,
Nopți nedormite, zile nefericite,
Ploi abundente, furtuni violente.

Emisfere, continente, puncte cardinale,
Sărituri mortale de pe un acoperiș
Făcut din sticlă, nu din păpuriș,
Priviri aruncate pe furiș,
Actori ca la Teatru de revistă Cărăbuș,
Oameni ce poartă măști de carnaval
Întotdeauna, nu într-un vis ireal.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Spune-i...

Spune-i viață, soartă, destin, sau cum vrei,
Pahar de vin plin cu miere sau cu venin,
Ramură verde sau veștedă de măslin,
Durere, chin, sau cântec sublim.

Spune-i blestem sau binecuvântare,
Lumină pe orice cărare,
Sau cer fără stele, fără lună, fără soare,
Umbră odihnitoare sau palidă ninsoare;

Spune-i semn mare de întrebare,
Burete ce nu poate șterge
Fiecare lacrimă de sare,
Groapă cu nisip sau prăpastie adâncă.

Spune-i stâncă de granit,
Răsărit sau asfințit, zbor nesfârșit
Sau staționare într-un careu neobișnuit,
Cerc polar, ar de pământ pietrificat
Nesemănat nicicând cu grâu;

Spune-i iubire... sau râu de suspine
Când noaptea vine și ești singur,
Nesigur de ziua de mâine,
Spune-i apă vie sau pâine uscată;

Spune-i sală de așteptare inventată
Într-o gară mult prea aglomerată
Unde nu sosește niciun tren,
Spune-i prezent tern într-un timp peren.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Păcate nevinovate

Lasă-mi zborul și plutirea,
Nu-mi lua iubirea,
Fericirea să-mi fie izbăvirea
De păcate nevinovate!

Lasă rimele îmbrățișate să stea cuminți
În paginile scrise când ochii-mi cuminți
Au vărsat lacrimi fierbinți
Când m-am rugat 
Doar pentru sănătate
La îngeri,la Heruvimi, la sfinți.

Doamne, lasă razele de soare
Să intre pe fereastra mea
Când marea albastră freamătă
La fel ca inima-mi curată
Când dorul mă duce
Pe o planetă îndepărtată
Ca-n groapa pierzării să nu cad.

Lasă-mi Mirul de Nard
Ca să mă dau pe frunte
În clipele crunte de singurătate
Când nu-i lumină în miez de noapte
Pe cărările întortocheate spre Rai.

Nu mă lăsa fără grai, nici fără vedere,
Să sper și să visez, încă mai am putere,
Când pun seara capul pe pernă
Viața mi se pare frumoasă, nu ternă!

Autor - Crisastemis
Din Volumul -  Vise trădate