Vise trădate

Spațiu, timp, anotimp,
Vorbe multe goale
Care nu fac două parale,
Hale pline cu obiecte inutile,
Inimi sărace în sentimente,
Suflete urâte
Care provoacă suferințe brute
Unor suflete bune, curate,
Indiferență, lașitate,
Frică de moarte.

Ceruri pictate în culori reci,
Lacrimi seci căzute din ochi de zevzeci,
Tablouri fără rame, comedii, drame,
Actori și actrițe cu haine pestrițe,
Garofițe uscate, 

covoare de frunze moarte,

Trenuri deraiate, zboruri eșuate,
Vise trădate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Iubire cu adevărat

Pe câmpul cu maci și flori de mușețel
Aș vrea să stăm puțintel la soare
Când liniștea nu e apăsătoare
Și păsările călătoare
Zboară nestingherite prin văzduh.

Pe-un nor din puf de păpădie
Aș pluti într-o veselie
Cu tine iubite în dreapta mea
Să nu vină furtuna de nisip din Africa,
Sau frigul de la Polul Nord,
Căci nu vreau să se închidă
Nicio gară, niciun port sau aeroport!

O oră de sport pe zi amândoi de-am face
Te-aș învăța s-arunci cu ace cu gămălie
Într-o scăfârlie goală
Desenată pe-o coală argintie de hârtie,
Să uiți să folosești cuvântul "melancolie".

O mie de luni aș sta în umbra ta
Să îți păzesc spatele de lumea rea
Care vrea să îți răpună
Inima bună și sufletul minunat
În care există iubire cu adevărat.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Dulce balsam

Privirea ta,
Mare adâncă, mă scald în ea
Când focul iubirii arde tare
Și trupul nu mă doare
Căci te am, dulce balsam.

Inima ta, casă primitoare
În care mă adăpostesc
Pe viscol și pe ninsoare,
Razele de soare din sufletul tău
Îmi țin de cald mereu.

Brațele tale, non-stop deschise
M-așteaptă când mă trezesc din vise,
Ochii tăi, lumini aprinse,
Stele strălucitoare în nopțile amare.

Gura ta, căpșună coaptă,
Mă face să mă topesc dintr-o dată
Ca o înghețată de zmeură
Când vântul nu-mi șuieră pe la urechi.

Perechi de lacrimi de fericire am vărsat
Când viața mi te-a dat în dar
Ca pe o comoară, nu ca pe un trofeu
Iubirea sufletului meu!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Ca altădată

Iubește-mă cu, sau fără temei,
Presară parfum de tei
Pe trupu-mi de sirenă,
Strânge cu o clemă timpul
Ca să nu mai treacă,
Ține-mă oleacă în brațele-ți calde
Să văd străluciri de smaralde-n ochii tăi.

Dezbracă-mă de așteptări,
Îmbracă-mă în petale de flori,
Zăpăcește-mă cu tandre mângâieri,
Dă-mi sărutări repetate în această noapte
Când stelele-s aliniate pe bolta senină!

Rupe răul din rădăcină
Când inima-mi suspină de dorul tău,
Desenează un careu în care să stau
Ca să nu mă iau la ceartă 

Cu lumea toată
Când lupt pentru iubirea 

noastră nevinovată.

Iubește-mă ca altădată
Cu dragoste nebună nelimitată,
Lasă mândria la o parte,
Clopotul Fericirii bate cu putere,
Nu vreau să-ți spun Adio, 

Nici La revedere!

Nu mă pierde printre litere
Nici printre amintiri
Când scrii versuri 

Despre imposibile iubiri,
Știu că nu există trandafiri fără spini,
Că oameni buni sunt prea puțini.

Iubește-mi sufletul curat
În care te-am baricadat forțat,
Îmi ești prizonier pe viață,
Cu tine vreau să fiu în fiecare dimineață
Și când pun capul pe pernă seara, târziu.

Lasă-mă să-ți fiu tot ce dorești,
Du-mă în lumi împărătești,
Spune-mi că mă iubești
Cum mă iubeai demult,
Nu vreau să te gândești prea mult,
Am să tac și-am să ascult
Cum îți bate inima,
Căci știu că nu ai dăruit-o altcuiva!


Toate drepturile rezervate

© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Bilețele de amor

Mi-a bătut la ușă Norocul
După ce potopul tristeții a trecut,
Vraja fericirii n-a dispărut,
Drumul spre Paradis nu mai e abrupt.

Am găsit în pragul casei
Un buchet de speranțe
După ce am rupt câteva chitanțe
Pe care erau trecute restanțe
La examenele cu viața.

Dimineața,
Am primit câteva bilețele de amor
De la un înfocat admirator,
Raze de lumină au inundat
Sufletu-mi cald și curat.

Mi-a bătut la poarta inimii iubirea,
Strălucirea din ochii mei spune totul,
Negrul a devenit roz,
Mormane de moloz nu mai există
Decât pe-o pistă falsă, părăsită.

Toate drepturile rezervat
© Crisastemis

Din Volumul - Vise trădate
  

Dorințe

De-ai fi lacrimă de stea
Și-ai ajunge-n palma mea
Zi de zi te-aș săruta
Ca pe-o floare de nu-mă-uita.

De-ai fi râu care ar curge
Când cerul adesea plânge
În tine m-aș îmbăia
Ca în Marea Marmara.

De-ai fi luna ce răsare
Noaptea pe bolta mare
Nu mi-ar trebui nici apă, nici mâncare,
Aș privi ore în șir razele-ți strălucitoare.

De-ai fi tot ce nu mi-ai fost,
Bucurie fără cost,
Viața-mi ar avea un rost,
N-aș mai urî timpul anost.

Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate

Tot mereu

Iubire, aer curat, diamant neprelucrat,

Stai în sufletu-mi curat ca într-un palat
Lângă dorul mângâiat
De Dumnezeu, stăpânul meu.

Soare frumos
Ce-mi intri pe geamul cel mai luminos,
Cântec duios de mandolină
După care inima-mi nu mai suspină,
Rază de fericire sublimă;

Pe-un munte, nu pe-o colină urc
În fiecare zi și noapte
Căci îngeri buni îmi stau aproape
Tot mereu, ca și Eros micul zeu.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate